Preambul

Busola = « Instrument alcatuit dintr-un cadran si un ac magnetic mobil care, lasat liber, se asaza pe directia nord-sud ».
Cine isi pierde busola isi pierde dreapta judecata, simtul masurii. Se zapaceste.

Fragment din Poveste

Am gasit-o printre carti. Se odihnea in cautarea Nordului. Cum altfel? Tremura putin, poate din cauza vantului dinspre Rasarit. Dar nu era nimic serios. O simpla ratacire de primavara, care nici macar nu necesita un tratament complicat. O toana trecatoare.

In urma cu doua zile se transformase surprinzator. Intr-o busola. Ciudata intamplare pentru o inima ca ea!… Nimeni nu ar fi putut anticipa. Dar intamplari ca aceasta nu pot fi prevazute cu mult timp inainte si nici nu pot fi apreciate corespunzator decat dupa o vreme.

Nu era usor sa fi calauza. Intelesese repede acest lucru. Si asta pentru ca, adesea, dadea peste cei care se pierdeau, cu sau fara voia lor, dincolo de Certitudini. Tinutul Lucrurilor Certe, greu accesibil multora, devenea de-a dreptul de neatins pentru aceia care nu ii acceptau indrumarile.

Ce iti trebuie in astfel de momente? Intelepciune si intelegere. Ea ii intreba cu blandete unde doreau sa mearga, iar ei schitau, aproape de fiecare data, un zambet usor incurcat. Nu stiau, bineinteles. Altfel, de ce ar mai fi fost acolo ?… Dupa momentul lor de stinghereala, ea isi lansa acul rosu catre Necunoscut si indrepta pe fiecare catre un posibil drum al sau.

Unii se incapatanau sa ramana pe calea hotarata de cand plecasera de-acasa. Aici era greu de intervenit. Totusi, fiind priceputa, reusea sa-i intoarca pe multi dintre ei catre un drum mai potrivit pentru inimile lor.

Drept urmare, era mandra de ea insasi, caci se considera un instrument valoros. Cu ajutorul ei oamenii isi rescriau povestile. Sau le continuau. Altfel, ar fi ramas cu ele neterminate sau lipsite de miez.

« Cine ne iubeste vine catre noi. Nu exista alta cale. » trase ea concluzia rotindu-si acul incolo si incoace si incercand sa convinga un sceptic recent ratacit.
Daca se gandea bine, greutatea cea mare era nu sa gasesti, ci sa fi gasit. Asadar, celelalte busole trebuiau sa-si faca treaba cum se cuvine. Altfel, truda ei ramanea neinsemnata.
Apoi, adauga, privindu-l fix in ochi: « Lucrurile sunt mai simple decat ni le inchipuim. Tot ce ne dorim se afla la un zar distanta. »