„Inima = Organ intern musculos, central, al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracții ritmice, circulația sângelui în organism, la om și la animalele superioare”, spune dictionarul. Si astfel, cresteaza chirurgical definitia ei de baza, lipsind-o de intelesul romantic al batailor sale.

Cum functioneaza ea? Strict medical vorbind, nu-i nimic poetic in asta.
Si totusi, poate ca ar trebui sa primim un spor de periculozitate pentru tot ce facem cu inima. Lucrul facut cu inima nu e de ici, de colo. Iti trebuie atentie sporita si iscusinta pe masura. Si nu se invata decat la locul faptei. In direct. Ca un reporter de razboi, vei intelege cum trebuie traita pacea abia la sfarsit. Pentru ca inima e razboinica, de multe ori, fara rost.
Tovarasul si dusmanul ei de-o viata este timpul. Puternici amandoi, negociaza fara odihna visurile si gandurile tale.

La ce te gandesti acum? Ai vrea sa intorci timpul, asa-i ? Ti-ai dori sa gasesti formula magica prin care sa vindeci si sa intorci din drum, spune drept !
Si te uiti din nou catre inima ta…si o certi putin… cum de n-a vazut? cum de n-a incercat ce era de incercat ? cum de n-a indraznit ce era de indraznit? cum de a tacut cand nu era de tacut ?

« De indraznit » – e un supin curajos si, mai ales, nepretios, pentru ca arata directia, ca o busola. Invariabil, este un mod care spune pe nume, creeaza categorii si planifica ganduri. Perfect pentru planurile de viitor ale oricarei inimi. Asa incat eu mi-am mai notat si altele, ca sa nu uit:

• de invatat,
• de amintit,
• de intors catre inima,
cu fiecare pagina a jurnalului, la fiecare inceput de zi.